Gânduri,fantezii și încă ceva..

Câte momente ți-au tăiat respirația până acum?
De câte ori ai simțit cum euforia îți învăluie tot corpul?
De prea puține ori,a trecut prea mult timp de atunci,au fost zile în care te simțeai într-o agonie continuă și nu reușeai să scapi.
Acum îți bei cafeaua pe un balcon ponosit,privești în jurul tău și încerci să realizezi unde greșești,când nu spui ce trebuie și ce îți lipsește cu adevărat..
Te mai întrebi cine îți lipsește cu adevărat și dacă tot ce se întâmplă a fost doar așa.. să fie,să te încerce,să o simți ca o febră ce nu încetează.
Dormi într-un pat rece și gol,un pat care a văzut cum ai păcătuit în zilele bune,un pat care ți-a alinat tristețea,care ți-a alungat oboseala și te-a făcut să visezi la ceea ce ți-e drag. Un pat care te face să te întrebi în miez de noapte în timp ce privești cum Luna își face simțită prezența printre draperiile tale,unde ești,ce vrei să faci,ce îți dorești de fapt?
Dar cu toate astea ești singur pe drumul ales.
Îți doreai să te trezești și să vezi cum alături de tine doarme bărbatul vieții tale. Oare când va veni acel moment? Oare o să simți durere,tristețe și frustrare până la el? Sau totul va fi brusc și frumos și te vei întreba ce naiba a fost în capul tău și de ce nu l-ai așteptat liniștită într-o cameră goală?
Oare îți va umple golul din inimă? Oare va spune că te-a căutat în tot acest timp?
Oare?
Îți pui prea multe întrebări. Cu sau fără răspuns ..
Greșeala ta e că îți pui întrebări la care știi deja răspunsul,dar totuși speri să se schimbe la un moment dat. Probabil va veni acea zi.
Toate lucrurile pe care le-ai pierdut sau pe care le-ai lăsat să se piardă intenționat,te-au întărit,ți-au oferit o altă perspectivă,ai privit totul diferit..
Amintește-ți de nopțile de vară când stăteai întins pe iarbă și priveai stelele. O banalitate,doar niște mici beculețe ce te veghează fără oprire până la răsărit. Dar acela este momentul când uiți de tot ce este la orizont cu tine și zbori printre stele.
Ce fantezie frumoasă!
Trebuie să înveți să lași lucrurile care nu merg să se piardă în abis,să stai față în față cu tine și să decizi ce vrei cu adevărat să simți.
Până atunci îți îneci gândurile într-o sticlă de vin, în cafelele interminabile și îți vei fuma sufletul,pentru că țigările nu mai au niciun gust,nu îți mai provoacă nicio plăcere..