Cea proastă...cu o zi în urmă spărsesem castronul mamei preferat şi a aflat.
Iar cea bună...well...erai tu ,o chestie micuţă de câţiva centimetri care creştea pe zi ce trece în pântecele ei.
Am lăsat la o parte vestea proastă, eram în culmea fericirii, urma să am lângă mine un suflet mic.
Pe 6 decembrie 2014 plecam în oraş, maică-ta mă tot stresa cu numele tău, ce nume să îţi punem, am rugat-o să mă lase în pace... Că doar nu o să apari în câteva ore...
Şi de aici o să-ţi placă ce mi-ai făcut!
Am plecat liniştită în oraş, mă bucuram de prieteni şi de muzică... La ora 1 vedeam mesaj de la mama...
"Ai un frăţior de 2,900kg."
Mi-ai făcut-o! M-ai făcut să plâng de bucurie, m-ai făcut să ţip în gura mare că am un frăţior! M-ai făcut cea mai fericită soră mai mare de pe pământ!
Emoţii, stres, bucurie, toate astea în sufletul meu, urma să te văd...
Am plecat spre spital într-un suflet, mi-am luat amendă pe ratb, am traversat neregulamentar, numai să ajung să te văd mai repede...
Am intrat în spital, inima îmi bătea din ce în ce mai tare, nu ştiam cum să mai reacţionez.
Într-un final am ajuns în salon, mama te ţinea la piept, dormeai ca un puişor, aveai un zâmbet pe buze, probabil ştiai că a venit nebuna de soră-ta.
Nu am putut să te iau în braţe, îmi era frică să nu îţi frâng oscioarele, erai prea firav, micuţ, ca un cartofior.
Ps: din cartof şi castravecior nu te-am scos primele 5 luni!
Până la urmă ne-am decis. Ţi-am pus numele Darius (nu îmi place, nu l-am vrut) Cristian (ăsta mi-a plăcut, ţi se potrivea cumva).
Te-am privit zi de zi, te-am privit cum creşteai, te-am privit şi ascultat în fiecare clipă.
M-am îndrăgostit de zâmbetul şi bucuria pe care mi-o ofereai ori de câte ori intram în cameră şi mă vedeai.
M-am îndrăgostit de sufletul tău inocent, care nu ştie decât să iubească şi să zâmbească.
Eşti sufletul meu frumos şi nu te-aş da nimanui!
A trecut un an de atunci, şi încă zâmbesc când mă gândesc că Moş Nicolae mi-a adus un dar pe viaţă, mi-a adus un frate doar pentru mine!
Tu ai fost cadoul meu!
Îmi pare rău că nu ţi-am urmărit primii paşi, am auzit că i-ai făcut acum 3 zile, cred că ţi-a fost tare greu în condiţiile în care îţi place prea tare să fii ţinut în braţe şi să mergi în 4 lăbuţe. Tot nu am apucat să te fac ursuleţul meu..
Ştiu că mai durează câţiva ani până vei citi ce am scris, dar o să am grijă să îţi arăt.
O să am grijă de tine şi de sufletul tău! O să am grijă să bat pe oricine te supără!
O să fiu sora pe care o meriţi!
O să am grijă să te iubesc până în ultima mea clipă de viaţă! Şi apoi, te voi iubi până la sfârşitul lumii şi încă o dată!
Cu drag, super soră-ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu