sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Coffee and cigarettes.

Femeile când pleacă prima oară vor vrea să se întoarcă pentru a doua oară pentru a-ți mai da o șansă să îți îndrepți greșelile, când le refuzi să știi clar că au plecat definitiv.
Țigări,cafele,hârtii aruncate pe jos.
Miros de alcool în toată camera, aer trist ,singuratic, muribund.
Privește în gol, fix spre ușa pe care tu ai ales să ieși, fumează o țigară, derulează fiecare cuvânt și gest făcut de tine în ziua aia, știe că nu mai vrei să te întorci,dar ea încă speră că te va avea din nou.
E scârbită de vremea de afarã, se uită pe geam și o apucă nervii, nu pentru că a nins, ci pentru că nu iși mai poate face plimbările în toiul nopții din cauza viscolului.
Deși este deja amiază încă stă în pijamale,presimte că va fi o zi leneșă, o zi de stat pur și simplu în pat și privit pe pereți.
Încearcă să își oprească gândurile, să înceteze să i se mai deruleze fiecare cuvânt, vrea să le uite, să le șteargă cu buretele. Dar cum ar putea? Când tot ce vede îi aduce aminte de tine? 
Deschide geamul și lasă viscolul să intre, pentru prima oară în ultimele zile nu se mai simțea așa singură și tristă, frigul îi amorțea sentimentele.
Iși mai face o cafea, își toarnă vodcă în ea, s-a săturat să bea alcool sec, își mai aprinde o țigară, parcă nici plămânii nu mai sunt la locul lor.
Inima îi bate din ce în ce mai tare, ai intrat pe ușă din nou, dar doar ca să o rănești și să o vezi cum suferă.

vineri, 24 ianuarie 2014

Another day,same feeling

Dacă până acum am crezut că zâmbetul și privirea lui sunt uimitoare, cu fiecare zi ce trece dorul de iubire și siguranță devine din ce în ce mai puternic.
Dacă până acum am crezut că vocea lui este cea mai buna partitură,cu fiecare zi ce trece dorul de a-mi mai vorbi până în zori de zi devine din ce in ce mai puternic.
Dacă până acum am crezut că trezitul alături de el este cel mai frumos sentiment și cea mai mare bucurie, cu fiecare zi ce trece somnul singură devine din ce în ce mai urât și înfiorător.
Dacă până acum am crezut că atingerile lui sunt cele mai intense vibrații ale corpului, cu fiecare zi ce trece abia dacă mai simt atingerea oricărui om.
Dacă până acum am crezut că era ce aveam nevoie, cu fiecare zi ce trece îmi dau seama cât de incompletă sunt și cât de mult am nevoie de el să devin din nou eu.
Dacă până acum am crezut că plimbările alături de el sunt infinite și neobositoare, cu fiecare zi ce trece îmi dau seama că nu mai am direcție,merg doar ca să uit,să simt oboseala.
Dacă până acum am crezut că toate anotimpurile care au trecut alături de el au fost superbe și pline de culoare,cu fiecare zi ce trece abia aștept să se termine într-un final și cu frigul ăsta de afară,dar și din sufletul meu.
Dacă până acum amintirile erau vii, cu fiecare zi ce trece devin tot mai dureroase și mai fade.
Dacă până acum am crezut toate astea, pentru orice iubitor, pentru orice îndrăgostit, pentru orice om care a suferit măcar o dată după persoana pe care a iubit-o nebunește cum am făcut-o eu, va știi cât de puternic este sentimentul când știi că nu mai e lânga tine.

vineri, 10 ianuarie 2014

I was in love with the best guy in the world and I let him go.

Unii spun că este maturizare,alții îmi spun că nu am luat decizia corectă, iar alții îmi zic că am doar 18 ani și ar trebui să mă bucur de tinerețe.
Dar oare toți acești oameni știu ce este în interiorul meu? În inima și în mintea mea?
Nu sunt facută să las oamenii din jurul meu să plece,în special pe cei care îi iubesc,dar poate că asta e cea mai bună soluție pentru a evita pe viitor să le frâng inima.
Mi-am dat lumea peste cap și doare,nu vreau să am regrete,dar totuși am resentimente. 
Oare mă va ințelege? Oare iși va da seama că nu am vrut să îi fac rău? Sau poate că deja am distrus orice fărâmă de fericire din acel om. 
Mă simt goală,tristă,zilele mi se par altfel,dar incă sper în schimbare.
Diminețile sunt mai ciudate,până acum știam că mă trezesc pentru a face un om fericit,pentru a-i darui un zâmbet,dar acum? Acum stau și beau o cafea singură într-o cafenea și scriu. Nu obișnuiam să fac asta până acum,poate pentru că nu îmi lipsea nimic și voiam să știe toți cât de  fericită sunt. 
M-am considerat o lașă în tot acest timp, o lașă că nu dau piept în piept cu realitatea și las zilele sa treacă și să mă macine. 
Am ales cu inima deși îmi e frântă în mii de bucățele. 
Cafeaua devine mai dulce si tigările mai ușor de fumat. Este o altă zi tristă.