Uite cum vantul ii zboara prin suvite, copila, e toamna, iar tu ai ramas fara vise.
Si totusi ce este dorul?
Dorul este acel urlet silentios al sufletului. Cand te simti gol pe interior.
Dorul e acea durere in piept atunci cand nu mai ai lacrimi sa versi pentru oamenii care au disparut din neant din lumea ta.
Dorul e acel mic lucru care te macina atunci cand esti ocupat si care te darama cand esti doar tu cu tine.
Dorul este acel sentiment de absenta a unui alt suflet atunci cand te pui in pat si privesti cum luna si-a facut simtita prezenta printre draperiile tale.
Dorul e acea simtire cand privesti cum toamna si-a facut simtita prezenta, cum natura moare in jurul tau, cum soarele apune in cele mai sfasietoare culori, cum vantul adie din ce in mai rece.
Dorul e atunci cand tanjesti dupa auzul vocii unei persoane.
Dorul e atunci cand iti amintesti detaliu cu detaliu chipul si zambetul acelei persoane.
Dorul e atunci cand inima iti sta in loc cand cineva ii rosteste numele.
Dorul e atunci cand tot ce se intampla bun si frumos in lumea ta, nu mai ai cum sa ii mai spui.
Dorul e atunci cand dupa ce ai parcurs atatea suisuri si coborasuri, nu esti asteptat la final.
Dorul e atunci cand iti bei cafeaua singur dimineata, intr-o zi mohorata de toamna.
Si totusi... ce am fi noi daca nu am duce dorul?
Sa iubesti, sa simti, sa fii indragostit, sa zambesti, sa fii fericit te fac sa te simti in al noualea cer, dar sa simti cu adevarat dorul cuiva este cel mai intens si trist sentiment.
Si din pacate, ne-am nascut sa invatam sa iubim, sa suferim, sa renastem din nou si sa speram ca durerea va sta departe de noi a doua oara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu