marți, 27 august 2013

Infinit de dor.

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa scriu asa ceva atat de tanara. Speram sa nu simt prea curand tristetea asta coplesitoare cand pierd pe cineva.
Sperante, amintiri, zambete, promisiuni neindeplinite imi trec prin minte zi de zi,si regret totul ! Regret ca mereu am lasat amandoua "pe maine".. Mereu am spus ca este timp pentru toate si ca nu e mare drama daca nu apucam sa ne vedem cu saptamanile din cauza liceului astuia nenorocit care ne-a ocupat un an din prietenie.
Adoram sa te vad pentru 5 minute in statie cat asteptai masina sa te duci la liceu, nu-mi vine sa cred cum in doar 300 de secunde ne spuneam tot ce am facut in saptamana aia..
Adoram sa vad cum ma intampini cu un zambet " pana la urechi " ,cum ma faceai sa ma simt bine de fiecare data cand totul imi mergea prost..
Cum imi dadeai sfaturi tampite,dar care acum capata un sens.. Cum mereu imi spuneai sa astept , ca lucrurile bune vin de la sine,dar mai tarziu.. Si au venit,dar tu ai plecat cand totul devenea real pentru mine.
Asteptarea asta ma "ucide" , cat sa te mai astept?
Mi-e dor sa dorm la tine, mi-e dor sa-mi gatesti, mi-e dor sa ne plimbam, mi-e dor de tot..
Mania ta pentru poze, de ce mi-ai lasat doar una ca amintire? De ce nu te-ai gandit ca o sa iti duc dorul si o sa vreau sa te vad zilnic?
   ..stii ca aici zilele trec de parca sunt ani ? ca au trecut doar 4 luni si e ca si cum nu se mai termina ..un infinit de dor, un infinit de asteptare ?
Am atatea sa scriu,dar nu mai am putere, inca sper sa fie o farsa de prost gust,si tu sa fii acolo, sa ma astepti cum o faceai de fiecare data cand intarziam..

un infinit de chin, un infinit cat sa te iubesc in continuare si sa ma gandesc la tine in fiecare zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu