Inocenta deplina.

Simt cum vantul lin adie prin parul meu.Simt cum soarele fierbinte imi mangaie fata.Ating un fir de iarba si simt o inocenta deplina.Fiecare fir de iarba imi sopteste ca sunt acolo,la locul potrivit si ca totul este bine.
Sunt doar eu,eu si restul lumii.Eu si ecoul vantului.Aud soapte la ureche.Nu am inebunit! Este doar constiinta impacata.Este impacata pentru ca stie ca am iubit si iubesc.Este fericita ca tot ce fac,fac cu un rost in viata.Traiesc momentul si nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine.Probabil daca m-as gandi cu siguranta as pierde ziua de azi.As vrea sa zic ca este cel mai dragut moment.Este intr-adevar,dar...Exista si un 'dar' ?.Din nefericire da.Nu ma simt asa de implinita.Tot ce imi vine in minte este momentul de fericire de care am avut parte.Ma bucur ca am simtit acel sentiment nevinovat de iubire.Ah...Iubirea..Oare o vom cunoaste cu adevarat ? Sau vom vedea decat cateva parti bune din ea? Vor fi parti si rele ce-i drept.Nu cred ca exista om care sa nu iubeasca atata timp cat exista frumusete pe aceasta lume.
Ar trebui sa ma gandesc la altceva...Da!
Vantul adie si imi aduce cu el un miros de trandafiri.Abia am inceput sa cunosc cu adevarat viata si ma bucur ca am vazut lucruri frumoase.Au fost si stari de ''agonie'' ce-i drept.Si au fost destule.Dar voi trece peste ele cu capul sus.
Este un loc protejat.Un loc in care ma pot refugia de lumea care ma urmareste.De tot.
La urma urmei in viata ramai cu amintirile.Si cu un prieten.Ma simt atat de copil.
Vreau sa traiesc din plin.Si am stat si m-am gandit ca daca ma voi razbuna pentru momentele de "agonie" voi fi fericita cateva secunde,cateva zile.Dar daca voi ierta voi fi fericita pe viata.Si asta imi doresc.Sa fiu fericita.Si sunt.! Nu pe deplin.Dar sunt.