duminică, 5 mai 2013

Lăsată-n urmă.


Daca as putea sa sterg fiecare cuvant,gest,moment gresit sau care nu a fost la locul lui as face-o fara sa ma gandesc de doua ori.
Sunt clipe in care simt ca alunec de pe marginea prapastiei si nimeni nu este acolo sa ma prinda, cad si doare numai gandul ca toate amintirile si sentimentele cad in abis o data cu mine.
Esti prea departe, nu mai esti aici ca in alte zile, ce se intampla?
Am devenit o jucarie stricata? Ca atunci cand ai o papusa inca din copilarie si te jucai cu ea non-stop,dormeai cu ea,te plimbai cu ea , in timp ai inceput sa cresti,sa te maturizezi si sa iti dai seama ca nu mai ai nevoie de ea,dar totusi o tii acolo pentru ca ai copilarit cu ea. Stii ca s-a stricat,dar nu vrei sa o arunci pentru ca ii vei duce lipsa.
Asta sunt eu acum pentru tine,stiai asta?
Sunt atat de proasta,tocmai am cazut in ceata neagra a tristetii,ma invaluie,simt cum zboara spre mine sa ma ia in ghearele ei demonice.
Iubirea noastra este consumabila,usor de renuntat,dar puteam muta si muntii cu ea.
Aminteste-ti,mi-ai promis,simt cum ma sufoc,te vreau,vreau sa fiu in venele tale,sa stii ca sunt acolo cu fiecare bataie a inimii tale.
Acum stiu ca iubirea e aproape moarta,ai venit sa ma ingropi si esti constient ca nu este nimic de negat,te-ai saturat,vrei sa arunci jucaria din copilarie,dar nu poti.
Dar niciodata nu ti-am spus ce am simtit in tot acest timp,nu vreau sa-mi fie dor,dar nu vreau nici sa mai mor in interior cu fiecare pas gresit.
Azi sunt pierduta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu