luni, 22 noiembrie 2010

A walk to remember.

De ce ?De ce mereu tu ?De ce de fiecare data imi trezesti sentimentele profunde ,si apoi dispari?De ce imi spui ‘te iubesc’ desi stiu ca sunt o a doua?De ce mereu apari ca o ceata si apoi dispari?De ce esti ca un vis imposibil?
Da.. si eu te iubesc desi nu am avut curaj sa o spun. Am preferat sa neg ca nu mai tin la tine doar ca sa ma feresc.
Cand te-am cunoscut nu ma gandeam nici o clipa ca noi doi vom imparti atatea momente greu de uitat. Si totusi acest lucru s-a intamplat. Noi doi. Tu. Eu .Eram atat de nesigura pe mine. Nu stiam ce fac si ce trebuie sa fac. M-ai facut sa ma simt in siguranta in bratele tale si m-ai facut sa iubesc. A fost un sentiment foarte placut si m-am simtit perfect.Desi nu vroiam sa vad realitatea cu timpul noi ne-am indepartat si totusi nu stiam unde gresesc.
Ma invatasem prost. Credeam ca lumea e roz si ca imi apartine. Si totusi nu a fost asa.
M-am simtit perfect. Am impartit cu tine 61 de zile. Si a meritat. Desi m-ai ranit fara nici un resentiment,te-ai intors.
Mi-e frica. Nu mai vreau sa ma despart de tine din lucruri absurde. Nu mai vreau sa fi langa mine si sa stiu ca nu esti in totalitate al meu.
Afara adie vantul. Soarele cald ne incalzeste trupurile si noi avem parte de primul/ultimul sarut.
A fost atat de real. Era real. Dar stiam ca nu sunt a ta si tu nu esti al meu. Mi-ai vorbit de actuala,iar eu te-am ascultat cu atentie. Mi-ai spus ca nu mai vrei nimic altceva decat sa fi cu mine. Eu nu te-am crezut decat in momentul in care te-am privit cu atentie si am vazut o ‘’durere’’ in privirea ta. Mi-ai spus ca iti pare rau,si ca abia acum ti-ai dat seama ce ai pierdut. M-am simtit bine si totusi atat de bulversata..
Sentimentele mele sunt atat de profunde,dar in acelasi timp te urasc.
Nu o sa fac nimic care sa ne desparta. Nu imi va mai fi frica de mine. Voi trai momentul si voi respira incet. Bataile inimii au inceput sa nu mai reziste. Sunt atat de puternice incat nu mai fac fata. Simt ceva .. simt din nou acel ceva. Ma amagesc. Te iau in brate si iti spun :’’ ti-am dus lipsa’’.
Sunt satula sa ma simt atat de nesigura. Sunt practic o marioneta. Nu stiu ce e cu mine. Nu sunt singura. Te asigur ca nu sunt singura. Nu sunt o straina,nu !
Sunt a ta. Cu furie vreau sa te imping departe de mine,dar nu mai vreau sa imi fie teama. Voi risca. Nu vreau sa mor in interior doar pentru ca o voce imi spune sa ma opresc.
Si stiu ca undeva in interior esti unicul pentru mine. Si poate ca si eu am contat pentru tine,macar pe jumatate cat mi-ai pasat.
Nu stiu unde sunt si totusi am idée. Esti aici langa mine. Ma feresti de soarele care imi intra in ochi. Te tin strans in brate si tu nu mai vrei sa imi dai drumul. As putea zbura. Usor,usor iti simt bataile inimii.
Nu sunt pregatita sa spun ‘’La revedere’’ pentru ca nu stiu ce s-ar intampla. Mi-ai lipsi.
Stiu! Voi cadea.
Il iubesc. De fiecare data cand il vad. E singurul care ma face sa ma simt cu adevarat fericita.
Nu stiu ce sa cred si totusi plutesc. Ma simt fericita.
Oare ma vei face cu adevarat fericita ?
Poate..
Totul este atat de frumos cand iubesti,dar oare te-ai gandit vreodata ca acea persoana doar se foloseste de tine?
Da.. tu iar ma folosesti si totusi refuz sa vad realitatea.Imi doresc sa mai vad putin din sentimentul tau fata de mine. Este imposibil? Stiam..
Esti singurul pentru mine. Este o senzatie stranie. Esti singurul pe care il iubesc ca sa il iert. Desi unoeri te urasc nu pot uita ce mi-ai daruit candva.
Nu vreau sa te iubesc,nu vreau sa ma ascund. Nu vreau sa o fac pe fata inocenta cu inima franta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu