sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Prizioneri.

Pot spune cu usurinta ca ceva frumos se deruleaza in viata mea. Pot spune ca imi vin in minte acele momente petrecute cu tine. Nu vreau sa le pierd si nici sa le uit vreodata !
Mai sti ?
Era o zi perfecta de toamna,era soarele acela perfect care ne facea sa vrem mai mult. Eram nervoasa pe tine,dar cand m-ai intampinat cu acel zambet,a disparut tot.
M-ai imbratisat si m-ai luat de mana,am mers pe o alee pustie si totul era perfect.
Imi amintesc cand ne-am sarutat, buzele noastre erau atat de apropiate si ne doream mult mai mult, imi amintesc cand radeam si eram langa tine.. in siguranta.
Soarele apunea incet,incet.. Noi doi stateam undeva unde momentul putea fi mai mult decat perfect.
Am auzit un cantec.. un cantec care m-a facut sa simt ceva,acel ceva care tu nu prea vrei sa il simti.
Poate ca acel moment in care ne-am alergat printre copaci si frunzele moarte de pe jos,poate ca acel moment in care m-ai luat in brate si m-ai strans ca si cum nu mi-ai da niciodata drumul ,poate ca acele clipe de fericire nu au insemnat prea mult.
Si sa sti ca nu imi pierd timpul !
NU..
Incerc sa lupt cu tine si cu sentimentele tale. Incerc sa te fac sa vrei si sa simti.
Poate ca aceste lucruri simple nu sunt cine stie ce.. dar cu siguranta nu vei uita acel " La revedere !" .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu